The Great Gatsby

May 16, 2013 by

The Great Gatsby

The Great Gatsby în regia lui Baz Luhrman este o adaptare care îţi fură privirile din prima clipă: un spectacol ce încântă prin fast, opulenţă şi decadenţa anilor ’20.

După antrenamentul cu Romeo şi Julieta din ’96, tot cu Leonardo di Caprio, Moulin Rouge din 2001 şi Australia din 2008, regizorul îşi încearcă mâna cu o dramă de zile mari după cartea lui F. Scott Fitzgerald.

Şi ca echipa de profesionişti să fie completă, participă nume mari atât la actori cât şi la producţia filmului. Şi începem cu un rol pe măsura talentului, Leonardo di Caprio-Jay Gatsby (care îşi demonstrează de la an la an profesionalismul), Joel Edgerton-Tom Buchanan, Carrey Mulligan-Daisy Buchanan şi Tobey Maguire-Nick Carraway.

Scenariul ne spune povestea milionarului Jay Gatsby transformat peste noapte dintr-un băiat sărac pe nume James Gatz, în sufletului petrecerilor extravagante şi subiectul preferat al ziariştilor (nimeni nu ştie dacă este un mafiot, un erou de război sau un ucigaş) Povestea de dragoste între Gatsby şi Daisy Buchanan, soţia artistocratului Tom Buchanan, ia întorsături ciudate, dar absolut previzibile. Naraţiunea ne este povestită de către singurul prieten al milionarului, Nick Carraway, un tânăr sosit în New York cucerit să trăiască visul american.

Misterul este ţesut cu grijă în jurul personajului principal, mai ales că regizorul optează să-l cunoaştem destul de târziu şi într-un mare stil, în toiul unei petreceri, cu un pahar de şampanie în mână şi un cer împânzit de artificii pe post de decor.

Secvenţele sunt aranjate cu finețe pe firul poveştii şi punctează fiecare moment dramatic la nivel sonor şi vizual: schimbarea de priviri între personaje, aparenta indiferenţă a lui Daisy” Gatsby, what Gatsby? “, spargerea unor pahare, sfărâmarea gheţii pentru băutură de parcă ar fi fost o carieră de piatră, enervarea lui Gatsby în camera de hotel încinsă ce aduce aminte de un tren cu aburi fumegând, etc.

Nick Carraway îşi începe povestirea amintind optimismul debordant al lui Gatsby:”Încearcă să vezi ce e mai bun în oameni”. Descoperim rând pe rând personajele introduse în scenă în ordinea importanţei: Nick, Tom, Daisy- “the golden girl” (într-o încăpere plină de perdele albe fluturând, naive şi nepăsătoare precum ea) şi Gatsby.

Buz Luhrman urmăreşte cu interes stările prin care trece Nick, folosite exclusiv pentru a evidenţia caracteristicile epocii: petreceri nenumărate, băutură, prostituate îmbrăcate într-o roşu care inundă întreaga încăpere a desfrâului prin tot decorul, depersonalizarea lui Nick, contrastul cu familiile obişnuite din celelalte clădiri: un adevărat carnaval caleidoscopic.

O lume pestriţă dar colorată intenţionat să acopere infidelitatea cuplului Buchanan şi păcatele întregii societăţi: droguri, băutură, desfrâu. Unghiuri interesante de filmare, în special la petrecere şi în cursele de maşini prin oraş, care nuanţează puternic viteza cu care se mişcau toate: peste orice se trece repede, inclusiv peste un banal accident de maşină care răstoarnă vieţi şi destine.

Gatsby te cucereşte din primele clipe şi poate nu datorită șarmului a la James Bond și Romeo al lui Leonardo di Caprio, ci atitudinii relaxate, uneori stângace a personajului, care are în minte un singur lucru: iubirea. Acea privire pe care toate femeile vor s-o primească este destinată unei singure femei, pentru care el sacrifică totul: “Viaţa mea trebuie să fie astfel, să meargă în sus” spune el arătând spre stele. Iar ea, pare să-i răspundă:” Aş vrea să fi făcut toate lucrurile din lume cu tine”

Şi deşi Nick îl avertizează că: “Nu poţi reînvia trecutul”, ambiţia şi speranţa lui Gatsby depăşeşte orice problemă, până în momentul în care îşi pierde cumpătul, discreditat pentru a fi un om sărac. Şi deşi el valorează mai mult decât toţi la un loc, aprecierea vine târziu.

Muzica originală este asigurată de Craig Armstrong, un veteran în muzică de film. O alegere interesantă este cooptarea lui Jay Z (producător executiv) şi a a cântăreţei Beyoncee, din punctul meu de vedere total nepotrivită pentru epoca jazz-ului şi a charleston-ului. Mi s-a părut însă adecvata vocea Lanei del Rey, care este într-o totală consonanţă cu spiritul naiv al personajului Daisy Buchanan.

Imaginea semnată de Simon Duggan m-a cucerit definitiv: aproape tot filmul este scăldat într-o lumină caldă, specifică filmelor americane. Singurele momente mai întunecate sunt cele dramatice, unde se lasă o ceaţa ireală, de parcă patina timpului alunecă uşor peste întreaga poveste a personajelor (lumea interlopă, muncitorii, benzinăria şi panoul cu ochii oftamologului care supraveghează totul ca un Dumnezeu, farul verde şi apa).

Cu multe premii la activ, Ian Gracie semnează scenografia-element care impresionează cel mai mult spectatorul. Acesta creează efectiv o lume aparte: atmosfera inedită este dată de combinaţia între farmecul New York-ului anilor ’20, exploziv, opulent, fastuos, cu vile şi maşini luxoase şi sărăcia negrilor din suburbie.

De costume se ocupă Catherine Martin- toate parcă proaspăt scoase din mâna designerilor, mai ales îmbrăcămintea personajului Myrtle ce dă uşor în burlesc.

Deşi pe alocuri imaginea are un iz caricatural, poate şi datorită faptului că filmul este 3D şi este total inadecvat acestui gen de poveste, decorul şi costumele sunt primele lucruri care îţi atrag atenţia şi te copleşesc vizual.

Un film-spectacol care pune în valoare actorii şi echipa de filmare pe fundalul unei drame faimoase, un simplu motiv de a chema spectatorul în sală să se relaxeze pentru câteva ore.

Vizionare plăcută!

 

 

 

 

1 Comment

  1. Un film extraordinar !

Trackbacks/Pingbacks

  1. BunDeCitit.ro - The Great Gatsby... The Great Gatsby în regia lui Baz Luhrman este o adaptare care îţi fură privirile din prima clipă:un …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>